De obicei, încep să scriu, cu începutul… ca tot omul. Acum însă mi-era teamă că nu o să am ce scrie la rețeta asta și am început cu ingredientele și descrierea ei. Mi-am dat seama că m-am înșelat amarnic 🙂 Am scris o grămadă și încă n-am acoperit toate aspectele legate de clătite 🙂 Spor la lecturat 🙂
Ingrediente:
250 gr făină
450 ml lapte (sau 200 ml lapte + 200 ml apă minerală – pentru pufoșenie)
2 ouă
2 linguri de ulei
un vârf de cuțit de sare
esență de vanilie – opțional
Bateți cu un tel ouăle, într-un bol. Adăugați lichidele și apoi făina și sarea.
Omogenizați-le bine și dați bolul, acoperit, la rece pentru o oră. (dacă nu aveți răbdare, puteți să-l lăsați mai puțin, dar e indicat să stea o oră).
Dacă după o oră la rece vi se pare compoziția prea vâscoasă sau, dimpotrivă, prea moale, mai adăugați, după caz, puțină făină sau puțin lapte.
Este greu de descris vâscozitatea potrivită. Dacă este prea moale, clătitele vor ieși mai subțiri. Dacă este prea vâscoasă, vor ieși mai groase; ca și clătitele americane: pancakes.
În final, cred că este și o chestiune de gust și preferințe. Oricum, este aproape imposibil să-ți iasă clătite perfecte din prima 🙂 Practică, practică, practică 🙂
Încingeți o tigaie pe foc mediu spre mare și stropiți-o cu ulei. Eu vă recomand să o ungeți cu ulei folosind un șervețel de bucătărie, astfel încât să fie acoperită peste tot fără să nu băltească uleiul în tigaie.
Cu un polonic, turnați compoziție în tigaie. Aici, din nou, este o chestiune de adaptare. Nu toate polonicele au aceeași dimensiune, cum nici tigăile nu sunt la fel de mari. Astfel că, după ce faceți prima clătită ar trebui să începeți să vă prindeți dacă trebuie să puneți polonicul mai gol sau cu vârf 🙂
Întindeți compoziția uniform în tigaie, fie înclinând tigaia, circular, fie cu dosul polonicului.
De obicei, clătitele fac mici bule. Este normal. Când marginile clătitei încep să se dezlipească singure, puteți să o întoarceți. La început vă recomand să faceți asta ajutându-vă de o spatulă. E mai sigur 🙂
Dacă vi se pare că nu este coaptă suficient, nu vă fie teamă să o mai întoarceți o dată.
Continuați până rămâneți fără compoziție. Apoi lăsați-le să se răcească puțin și purcedeți la a le umple. Clătitele sunt foarte bune cu miere, dulceață, gem, zahăr pudră sau vanilat, înghețată, frișcă, dar și cu brânză dulce sau sărată.
SĂ AVEȚI POFTĂ!
[pe2-gallery class=”aligncenter” ]
[/pe2-gallery]
Mirela
Ca bine zici! Eu fac clatite de multa vreme si totusi, fara exceptie, la fiecare sesiune, primele 2 clatite le stric 🙂 Pentru ca niciodata nu nimeresc din prima compozitia cum trebuie, nu e tigaia destul de incinsa sau alte variabile. O dreg si continui… Fac cate 50 pe sesiune, in doua persoane, si se mananca in maxim 12 ore :))
Le prefer numai cu gem de prune, caise, corcoduse sau orice alt tip de gem acrisor. Jumatatea mea mai buna le vrea cu dulceata de soc… nu il inteleg :))
Mi-ai facut pofta la naiba!!!
Și eu tot de la o poftă stârnită de cineva m-am apucat ieri să le fac.
Eu am reușit să nu mai stric niciuna. 😛
Pentru prima oară! 🙂
Ma provoci, nu gluma.
Vineri am facut „Biscuiti cu stafide”.
Sambata , „Gogosi ca la bunica”.
Sa nu iti imaginezi ca dupaamiaza nu am sa fac „Clatite a la Andi”.
Nu din alt motiv, dar le-ai facut o prezentare atat de frumoasa, incat doar sa fi la dieta sa rezisti tentatiei.
Asteptam noutati !
Hahaha spor la treabă!
Foarte, foarte bune.
Le-am umplut cu magiun de prune si crema de ciocolata.
Pentru alte umpluturi, data viitoare………..
Si neaparat cantitate dubla !!!!!!!
Folosirea servetelului pt. uns e o idee excelenta.
Ruxandra are dreptate cu ” 50 pe sesiune.
Să vă fie de bine! 🙂
Din poftă-n poftă am făcut și noi niște ficăței demențiali în seara asta. Mâine scriu și rețeta 🙂
Apropo, voi in ce faceti clatitele? Eu am incercat in teflon si ori fac eu ceva gresit, ori tigaia e proasta, ca nu mi se raspandeste compozitia peste tot, aluneca ciudat.
Deocamdata folosesc o tigaie tiganeasca clasica, in care face mama clatite de vreo 20 de ani.
E bestiala, dar trebuie mereu sa o imprumut :)) si mai uit sa o dau inapoi :)) dar nu reusesc deloc sa o fac pe numele meu…
Eu am făcut într-o tigaie de teflon, pentru clătite. O să o primească mama cadou, în curând 🙂
Pe astea le fac într-un mare Tefal și ies perfect.
P.S. Oricum, aia țigănească RULZ!
A da? Si eu care ma simteam asa in inferioritate :)) Deci Made in Tzigania e bine. Ca mai am niste tuciuri cu fund plat, si le prefer de o mie de ori oalelor de inox sau smalt.
Poate mai facem un troc și-ți dau un Tefal, ceva pe un tuci de fontă. Eu n-am niciunul… 🙁
Hehe, negociem 🙂
Am repetat aceasta minunata, usoara si gustoasa reteta.
Cand ai chef de ceva dulce,rapid si bun, aceasta reteta este cea mai potrivita.
Am testat astazi reteta de clatite si toti membrii familiei, doar ajunsi acasa de la servici nu au rezistat tentatiei si au „devorat” toate clatitele. Nu am apucat sa le fac nici macar o poza 😛
Ăsta e semn bun 🙂 Să vă fie de bine!
Ieri am facut „Clatite a la Andi” si le-am umplut cu dulceata de gutui, dar cea mai mare parte din ele le-am umplut cu inghetata si au fost extraordinare.
Și din nou, să vă fie de bine! 🙂
Am facut aseara o minunatie de clatite, binenteles reteta dubla si le-am umplut cu gem de caise.
O zi frumoasa tuturor, a mea a inceput cu cativa fulgi de zapada.
Norocosule. Eu n-am mai văzut zăpadă nici la televizor… 🙂
[…] O rețetă de clătite, pe bune […]