O primă experiență de acest gen, pe care o voi ține minte multă vreme! (în sensul bun, zic :))
Very long story – the short version 🙂
Am pornit pe drumul blogger-itului acum mai puțin de 6 luni, având ca singur scop realizarea unui blog culinar după chipul și asemănarea mea, pentru că nu găsisem până atunci niciunul care să se încadreze în tipar. Un proiect personal și egoist (doar pentru mine!) ușor-ușor observ că ăsta micu’ începe să crească și mă târăște după el… 🙂
Șase luni mai târziu, primesc o invitație la un eveniment extrem de interesant pentru mine, pe care am decis să o accept, ușor surprins de onoarea ce mi se oferea.
După alte patru zile și vreo 3.546 de întrebări adresate Roxanei, despre eveniment (deh… curiozitate masculină) iacătă-mă împreună cu Marius, pe drum spre Corbeanca.
Ajungem la Club Cortina – o locație superbă, care deși nu e prima oară când ne vedem, reușește să mă surprindă din nou prin eleganță și rafinament (știu că sună a clișeu PR-istic, da’ chiar astea sunt atributele locației).
Intrăm și vedem o mulțime de oameni pe care deși nu i-am mai întâlnit niciodată, am senzația că îi cunosc de mult: Ana și Mihai – easy peasy, Lavinia – BucătarSubAcoperire (so much for „acoperire”), Roxana și Monica – LOWE PR, doamna Carmen Georgescu – Electrolux și câțiva prieteni din dotarea fiecăruia dintre noi, fără de care sunt convins că emoțiile ar fi fost mult mai mari!
Bun, să începem. Totul era pregătit: ingrediente, ustensile, aragazurile & cuptoarele și chiar și câte un exemplar al propriilor rețete, în caz că emoțiile ne-ar fi forțat să le uităm 🙂 Nici acum nu-mi dau seama cum au putut fetele să țină pasul cu munții de vase pe care, conștiincioși, i-am creat 🙂 VĂ MULȚUMESC!
Fiecare dintre noi și-a ales dinainte una sau mai multe rețete pe care să le gătească în acea frumoasă seara, fără să aibă habar despre ce vor găti ceilalți. Una peste alta, trebuia să avem ce mânca la sfărșit. Și uite așa eu am ales să gătesc pui cacciatore și cartofi cu rozmarin la cuptor, Lavinia – supă-cremă de dovleac cu brânză gorgonzolla și fursecuri cu ovăz, vișine și ciocolată iar easy-peasy family – brioșe cu brânză și busuioc și pate de ficat de pui cu ceapă caramelizată.
Poate cel mai tare lucru care s-a întâmplat în acea seară a fost că, repet, fără să știm ce gătesc ceilalți, la final cina noastră a constat în: două aperitive, o supă, un fel principal cu garnitură și desert. Hai, egalați-o p’asta! 🙂
Am gătit, am socializat, am râs foarte mult, ne-am făcut noi prieteni, AM MÂNCAT MULT și foarte-foarte-foarte bun și la final am primit și cadouri. Na, egalați-o și p’asta! 🙂
Vă mulțumesc tuturor celor implicați în procesul de transformare al unei seri banale într-una de neuitat! Să ne vedem cu bine și cu alte ocazii!
Mari
18 decembrie 2010 at 14:01
Pai de unde sa mai existe cuvinte????????????????
FELICITARI !!!!!!!!!!!!!
Bafta in continuare, sunteti cei mai buni.
O echipa greu de EGALAT.
Cel mai tare esti bineinteles tu; si ce daca sunt subiectiva… 🙂
Andi
18 decembrie 2010 at 14:05
Mulțumesc, mamă! :))
Evident că e subiectivă; nu vă luați după ea: cu toții ne-am descurcat onorabil! :))
Cristi ph
18 decembrie 2010 at 16:57
Andi, sincere felicitari! La mai mare si la mai multe! Poate faci odata o invitatie la masa… Cu siguranta o sa o refuz! 🙂
Andi
18 decembrie 2010 at 17:09
Cristi, mulțumesc mult! Cu siguranta o sa o refuzi? 🙂
Ediz
19 decembrie 2010 at 10:57
Andi,sincere felicitari intregii echipe!Toata admiratia pentru pasiunea si seriozitatea cu care faci/faceti asta!!!
Multa bafta in continuare!
Andi
19 decembrie 2010 at 11:17
Ediz, mulțumim mult! Mai știu eu pe cineva care se dedică trup și suflet pentru ceea ce face! 🙂