Deși sunt un mare fan al rețetelor testate în prealabil, de cele mai multe ori improvizațiile sunt absolut surprinzătoare! Ca și cea de față, care este o combinație a bucătăriei japoneze cu cea italiană. Kinky, huh? 🙂
Totul a pornit de la o Insalata Di Vitello mâncată de Alina la Bel Mondo, care a impresionat-o 🙂 Următorul pas, firesc, a fost să îmi ceară să o reproduc 🙂 Și căutând o rețetă potrivită, am ajuns la salata de vită cu susan a lui Radu Popovici care nu este italienească dar mi-a folosit extrem de mult ca bază 🙂 Buuuun, să purcedem, zic.
Distracția a început cu:
400 gr mușchi de vițel
6 linguri vin alb sec
zeama de la 1 lămâie
4 linguri sos de stridii
4 cepe verzi
3 linguri sos de soia
2 linguri zahăr brun
1 lingură ulei brun de susan
1 salată verde
2 lingurițe semințe de susan
parmezan
sare, piper (negru, verde, roșu) 🙂
Am tăiat mușchiul de vițel felii subțiri, în lungul fibrei (asta este foarte important!).
Am amestecat într-un bol vinul, sosul de stridii, uleiul de susan, zeama de lămâie, sosul de soia și zahărul. Am adăugat fășiile de carne, am amestecat bine, am acoperit cu folie alimentară și am dat bolul la frigider câteva ore, la marinat.
Prima la tocat a fost ceapa verde, pe care am tăiat-o fără emoții, mulțumită protecției din inox pentru degete. Priceless! 🙂
Am încins bine wok-ul și am adăugat carnea marinată. N-am mai pus ulei în el pentru că era suficient pe carne, din marinadă. Am ținut fâșiile de carne pe foc, amestecând ocazional, preț de vreo 15 minute, după care am transferat-o într-un vas termorezistent, pe care l-am acoperit.
Am pus marinada și sucul lăsat de carne în wok într-o crăticioară și le-am fiert vreo 5 minute, amestecând ocazional, ca să se îngroașe și să se transforme în ceea ce urma să fie elementul principal: sosul.
Semințele de susan le-am prăjit la foc mediu într-o tigaie încinsă, fără ulei, vreo 30-40 secunde, conform indicațiilor lui Radu.
Am tăiat salata fideluță cu noua fiță în materie de gătit sănătos: cuțitul din bambus. Nefiind din metal, nu oxidează legumele și fructele, că doar pentru ele a fost conceput 🙂 Nu încercați să-l folosiți la carne sau oase. Sau cel puțin nu la ale voastre. Folosiți protecția! 🙂Acum faceți un pat din salată și ceapă verde pe care puneți carnea, presărați semințele de susan și stropiți bine-bine cu sosul-minune. Chiar înainte de a o servi, puneți și fâșiuțe de parmezan ras. Rezultatul, cel puțin pentru noi, a fost excepțional!
Să vă fie de bine!P.S. Cine a asociat culorile piperului din ingrediente cu denumirea? Ridicați o mânuță, să vă văz 🙂
Vinete la mine, salata de vitel la tine… facem schimb de portii?
Oricând, cu mare drag! 🙂
Salata e grozava!Ca si la vinetele Cristinei as inlocui sosul de soia cu o lingura de otet balsamic care da un gust foarte bun .Nu ma impac cu sosurile de soia si peste din cauza proceselor de fabricatie.la porcul cu ghimbir sau pui cu susan am inlocuit si simplificat reteta si e ff bunaSper sa postez si vinetele in curand
Mulțumesc 🙂
Aștept cu interes rețeta ta de vinete 🙂
Foarte interesanta reteta si prezentarea reconfirma primavara.
Mulțumesc 🙂
Arata foarte bine salata ta si cred ca si gustul e pe masura!
Protectia aia pentru degete mi-ar trebui si mie! 😉
Alina, nouă ne-a plăcut tare mult.
Protecția din inox e 23 lei la dmail.ro 🙂
V-ul ala din centru arata ca o invitatie pt mine 🙂 .. imi astept portia.. 😀
Vine, vineeee 🙂
Ce misto e cutitu!! Delicioasa salata nu?
Tu ce crezi? 🙂 🙂
Ţi-o recomand cu toată încrederea. Şi să pui şi ardei iute tăiat rondele! 🙂
Arata excelent, iar culorile te fac sa salivezi. Vrei… nu vrei!
🙂 Sărut mâna!